Mulţumire părintelui Iereul Valerii Galaida de la părinţii Bonari Ioan şi Maria din satul Kameunka, raionul Floreşti.

În decembrie 1996 fiul nostru Ioan Bonari a fost internat în spitalul „Mama şi copilul” din Chişinău. La 23 decembrie 1996 l-au operat la piciorul stâng şi pe 2 ianuarie am plecat acasă, medicii interzicându-i să calce pe picior. Am stat acasă cu piciorul în ghips 3 săptămâni, venind apoi după rezultate, medicii ne-au internat din nou în spital la Institutul Oncologic.

Stând o singură săptămână, am cerut permisiunea să mergem acasă. Medicii ne spuneau că nu este nici o şansă ca să scape Ioan cu ambele picioare. Ne-au întrebat dacă suntem de acord ca să-i facă amputare la picior, să-i înlăture piciorul din şold.

Trebuia să se consulte toţi medicii şi să ne anunţe când să-i facă operaţia. Noi am refuzat şi am cerut să plecăm acasă, să ne elibereze pe două zile – sâmbătă şi duminică – ca luni să ne întoarcem înapoi. Dar, ajungând acasă cu atâta scârbă mare şi jale, nu ne-am mai dus la spital, am hotărât să-l lăsăm în voia lui Dumnezeu. Am început să ne ducem mai des la biserici, la mănăstiri.

Din lume am auzit şi de biserica de la Hrustovaia, am venit la părintele Valerii, i-am povestit totul. Dumnealui ne-a zis să venim aici la biserică măcar de vreo 10 – 15 ori. Dar scumpul Dumnezeu şi părintele Valerii ne-au ajutat mult – de două ori am venit la sfânta biserică, la părintele Valerii cu costelii şi a treia oară băiatul nostru le-a lepădat, nu mai avea nevoie de ele, putând deja merge pe propriile picioare. Le-am adus şi le-am lăsat în sfânta biserică aceasta.

Le aducem mulţumire bunului nostru Dumnezeu şi părintelui Valerii, datorită lor Ioan merge pe picioare.

Mulţumim din suflet părinte Valerii. Vă dorim sănătate, fericire şi numai pace.

Cu drag, Ion, Maria, bolnavul Ioan şi Daniela Bonari din Kameunka, Floreşti